Scriitorul sătmărean de origine evreiască Rodion Markovits a fost sărbătorit joi, 17.07.2014 la Gherţa Mică şi la Satu Mare. La Gherţa Mică au avut loc depuneri de coroane la placa memorială a casei unde a trăit scriitorul, şi a continuat la Primăria din Gherţa Mică cu prezentarea cărţii „Reb Ancili şi alte povestioare despre evreimea Oaşului”, tradusă pentru prima dată în limba română.
La Sinagoga din Satu Mare a avut loc simpozionul „Rodion Markovits – O paradigmă triplă de imagologie”. La eveniment au participat directorul adjunct al Bibliotecii Judeţene Satu Mare, Robert Laszlo, criticul de artă Kereskeny Sandor, preşedintele Comunităţii Evreieşti din Satu Mare, Nicolae Decsei, preşedintele Asociaţiei Culturale Maghiare din Transilvania, Muzsnay Arpad, profesorul universitar George Achim şi conducerea Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Satu Mare, în frunte cu directorul Felician Pop, ca şi principali organizatori ai manifestării.
Markovits Jakab (prenumele şi l-a schimbat în Rodion la începutul carierei de scriitor) s-a născut în Oaş, la Gherţa Mică. Studiile liceale şi le termină la Satu Mare, mai întâi ca elev la gimnaziul catolic, apoi la Colegiul reformat. Urmează studii de drept la Budapesta, perioadă în care publică articole şi nuvele în mai multe ziare (Népszava, Korbács, Ifjú Erők, Fidibusz, Független Magyarország şi Szatmár és Vidéke). La începutul lui 1915 este înrolat în regimentul 12 infanterie, iar în vara anului 1916 cade prizonier, în Rusia.
Întors la Satu Mare, Markovits Rodion îşi deschide un birou de avocatură. Este redactor la cotidianului Szamos şi devine corespondent al publicaţiei Keleti Újság din Cluj. În anul 1925 publică, la Satu Mare, o culegere de proză scurtă cu titlul „Ismét találkoztam Balthazárral” (M-am întâlnit, din nou, cu Balthazar), urmată de alte cărţi şi materiale de presă.
Printre scriitorii evrei de expresie maghiară din Transilvania, Rodion Markovits ocupă o poziţie privilegiată, dacă ne gândim numai la faptul că romanul său cel mai cunoscut, „Garnizoana din Siberia” a fost tradus în 17 limbi, fiind considerat în perioada interbelică un adevărat bestseller.
Înzestrat cu o vână epică bogată, Rodion Markovits a prezentat în cărţile sale lumea românească în mijlocul căreia şi-a trăit copilăria şi adolescenţa, iar substanţa scrierilor sale este extrasă din biografia sa pe care a reuşit să o înzestreze cu atributul exemplarităţii. În acest context credem că imaginea românilor în opera unui scriitor de origine evreiască crescut în cultura maghiară, dar crescut în mijlocul unei comunităţi româneşti ancestrale este cu atât mai interesantă cu cât aceste trei filtre imagologice au privilegiul de a se decanta prin pana inspirată a unui romancier extrem de expresiv ce va reuşi să elaboreze un tablou fidel al lumii româneşti văzută de un alogen care a rezonat cu aceasta.
Mai presus de ficţiunea literară, opera lui Rodion Makovits are şi o valoare documentară, temele centrale ale creaţiei sale reprezentând de fapt geneza, devenirea sa, experienţele sale existenţiale, multe din ele paradigmatice.
Lumea românească nord – transilvană, mai exact cea a Oaşului, este privită cu un amestec de luciditate, nostalgie şi bonomă ironie.
Markovits ne-a lăsat imaginea unei lumi arhaice, cu personaje viguros conturate şi întâmplări pilduitoare.
