Duminică, 27 decembrie la Negrești Oaș a avut loc a XVIII-a ediție a Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă.
În cadrul evenimentului, Mătușa Floare Finta din Negrești Oaș, cea care a primit titlul de tezaurul uman viu, a primit diploma de cetățean de onoare al acestui oraș. Înmânarea titului a fost făcută de către primarul Aurelia Fedorca.
Festivalul a început cu parada costumelor, traseul fiinde de această dată de la catedrala ortodoxă până la Muzeul în aer liber. Aici, pe scenă, alături de directorul festivalului, Natalia Lazăr, au urcat oficialitățile județene, printre cei care au luat cuvântul numărându-se europarlamentarul Ioan Mircea Pașcu, prefectul Eugeniu Avram, președintele Consiliului Județean și primarul Aurelia Fedorca. Invitații au ținut să-i felicite pe oșeni pentru modul în care își păstrează tradiția, după care le-au urat sărbători fericite în continuare.
Un moment deosebit l-a constituit înmânarea diplomei de cetățean de onoare mătușii Floare Finta, în vârstă de 82 de ani, declarată tezaur uman viu de către Ministerul Culturii. Emoționată, mătușa Floare Finta a spus doar că mulțumește tuturor și lui Dumnezeu pentru că a ajuns la această vârstă.
Pe urmă, rând pe rând, pe scenă au evoluat invitații, fiind prezente ansambluri din trei țări. Pe lângă cei din județul nostru și Maramureș pe scenă au fost prezenți și români din Ucraina și Moldova.
Mătușa Floare sau Floarea Codroii, așa cum o cunosc vecinii, are doar două clase primare și și-a petrecut întreaga viață orbitând în jurul familiei, cei opt copii și al nepoților. Se consideră însă o femeie împlinită și se simte cel mai bine atunci când, îmbrăcată în straiele de sărbătoare, tradiționalul port popular oșenesc, privește, cu un zâmbet încă fermecător, spre fotografiile familiei, spre ulcioarele de ceramică și farfuriile tradiționale care acoperă pereții camerei-muzeu din micuța casă negreșteană.
Camera neprețuită
“Nu-s făcută din paie”, ne spune mătușa Floare, înainte de a ne invita să ne adăpostim de frig în micuța cameră pe care a închinat-o culturii și tradițiilor oșenești, în prima dintre cele două căsuțe din curte. La cei proape 80 de ani, nu se teme de frig, nici de muncă. “Nu mi-a fost niciodată. Tot ce a contat a fost familia, o țin aici laolală”, povestește bătrâna, în timp ce ne invită, generoasă, să privim fotografiile de pe pereții odăii-muzeu. Cele mai mari o reprezintă pe ea în tinerețe și au fost realizate de “un vecin, pentru unii mai cunoscut, pentru alții mai puțin”, Ioniță G. Andron. “Îi țin aproape în poze, în realitate sunt plecați, duși prin depărtări”, spune cu regret mătușa.
Odaia reușește cu dificultate să adăposteasă zestrea materială și culturală acumulată de-a lungul vieții de Floare Finta. “Ulcioarele le am de la fini. Farfuriile sunt ale familiei, voiau să le arunce. Le-am spus: dați-mi-le mie”, povestește bătrâna, în timp ce-și admiră odorurile: “Fiecare are o poveste, fiecare mă leagă…”.